Faceți cunoștință cu noul șef; surpriză surpriză- e acelaşi ca şi cel de până acum.
Pe 6 iunie Andrej Babiš a devenit pentru a doua oară în ultimele șapte luni Prim-Ministrul Republicii Cehe. Vestea e una îngrijorătoare pentru cei care luptă pentru drepturi şi libertăţi şi pentru mass-media independentă. În cazul acesteia din urmă pericolul constă pe de o parte în posibilitatea preluării de către Andrej Babiš şi pe de altă parte de ameninţările concrete care există la munca jurnaliştilor şi chiar şi la integritatea personală a acestora.
De la Agro la ANO
Andrej Babiš a ajuns în vârful politicienilor cehi ca urmare a carierei sale din mediul de afaceri, care l-a făcut al doilea cel mai bogat ceh, veniturile sale provenind în principal de la conglomeratul agricol Agrofert. Babiš s-a folosit de statutul său financiar, de relaţiile pe care le avea şi de situaţia de la momentul respectiv pentru a intra în viaţa politică drept o alternativă populistă la cei ce se aflau la putere. Şi-a fondat propriul său partid – ANO (DA în limba română) şi, după ce a devenit repede Ministrul de Finanţe a ajuns, în decembrie 2017, Prim-Ministru.
Ascensiunea sa a fost încetinită însă de acuzații de corupție. Sursa fondurilor cu care a reușit să-și clădească imperiul financiar rămâne încă neclară; între timp Babiš rămâne anchetat, fiind acuzat că ar fi câștigat în mod fraudulos circa 2 milioane de euro sub formă de subvenții din partea UE. Toate acestea i-au îngreunat încercările de a forma un guvern, deși există acum o coaliție care va trebui să supraviețuiască moțiunii de cenzură de la 11 iulie.
Pozițiile politice ale lui Babiš sunt greu de identificat. La fel ca și alți lideri populiști, declarațiile publice ale acestuia sunt bazate în mare parte pe emoție, însă sunt lipsite de substanță. Pe subiectele în legătură cu care are poziții clare acesta se aseamănă, din nefericire, foarte bine, cu alți populiști europeni: pentru el cele mai mari pericole cu care se confruntă acum Europa sunt imigrația și terorismul și, la fel ca Viktor Orban al Ungaria și Jarosław Kaczynski al Poloniei, se vede ca salvator al identității naționale a țării sale. Pentru a-și susține poziția, Babiš folosește aceleași tactici ca și Orban și Kaczynski, încercând să suprime orice voci critice, din interiorul și din afara guvernului, concentrându-se în special pe mass-media.
Cine deține controlul
Încercările guvernelor de a suprima libertățile civile ale cetățenilor și de a controla mecanismele independente vitale pentru un stat de drept, precum puterea judiciară, sunt cunoscute drept probleme ce țin de restrângerea spațiului pentru democrații funcționale. Liberties a discutat despre probleme similare atunci când acestea au apărut în România, Polonia și Italia. În Polonia problema cea mai clară ține de eforturile guvernului menite a ataca sistemul judiciar și a-l ține sub control; în Italia poziția anti-imigrație a multor politicieni și a multor outlet-uri mass-media a condus la impunerea de restricții legale directe ONG-urilor, ca să nu mai vorbim de prejudiciile serioase suferite de acestea la nivel financiar și în legătură cu reputația.
În Republica Cehă problema principală ține de independența și libertatea mass-media. Ascensiunea lui Babiš a fost însoțită - unii ar îndrăzni să spună chiar că a fost posibilă- datorită preluării de către acesta a celor mai mari outlet-uri mass-media cehe. A înființat ANO în 2011 și a început să achiziționeze companii mass-media la scurt timp după aceea. În 2013 a cumpărat grupul media MAFRA, care publică unul dintre cele mai populare ziare din Cehia. A achiziționat apoi și Lidové noviny și Metro, două ziare cehe care au, împreună, zilnic, mai mult de un milion de cititori. După aceea a cumpărat și Radio Impuls, postul cu cea mai mare audiență din Cehia.
Într-un raport al Foregin Policy din 2015 se constata că grupurile mass-media deținute de Babiš „publică regular materiale care îl avantajează pe Babiš și îi critică pe oponenții acestuia”. În acest raport, publicat la un an după ce Babiš devenise Ministru de Finanțe, se mai menționa și că outlet-urile mass-media deținute de Babiš lansaseră anchete în legătură cu acuzații de corupție aduse la adresa lui Bohuslav Sobotka, Prim-Ministrul ceh la momentul respectiv.
Închiderea gurilor criticilor
Toate acestea au fost însoțite și de atacuri la adresa mass-mediei critice față de Babiš. „Mass-media lui Babiš a început, de asemenea, o campanie calomnioasă împotriva mea și a ziarului meu", a declarat jurnalistul Jakub Patočka într-un interviu acordat jurnalistei franceze Rachel Knaebel. Site-ul de știri online al lui Patočka, Deník Referendum, s-a aflat în spatele unor articole în care s-a discutat despre cum s-a folosit Babiš de influențele sale politice pentru a-și spori averea personală. Aceste declarații au generat acuzații de calomnie depuse împotriva Deník Referendum și a lui Patočka.
Patočka este sigur că motivul din spatele acestor acuzații nu poate fi decât unul: faptul că l-a criticat pe Babiš. Metoda e una folosită des de populiști. În Ungaria Orban a preluat controlul asupra mass-mediei publice, iar prietenii săi au cumpărat mass-media privată. Potrivit unui raport al Freedom House, după ce a ajuns la putere în Polonia, PiS, un partid de dreapta, a preluat controlul asupra consiliilor de administrație ale televiziunii publice și ale posturilor radio publice, transformând emisiunile și știrile de seară de pe acestea în „purtătoare de cuvânt ale guvernului PiS, care laudă succesele zilnice ale acestuia de acasă și din străinătate”.
Și Președintele Zeman alimentează neîncrederea și ura față de jurnaliștii critici. La o conferință de presă din mai 2017 Zeman a spus, în glumă, că țara sa are prea mulți jurnaliști și că aceștia ar trebui „lichidați”; s-a referit de asemenea la jurnaliști drept „gunoaie” și „hiene”; și la o conferință de presă din octombrie anul trecut acesta s-a prezentat cu o imitație a unei arme AK-47 pe care scria "na novinaru" – în traducere: „pentru jurnaliști”.
Indexul Mondial pentru Libertatea Presei publicat în 2018 de Reporters without Borders (Reporteri fără frontiere) a făcut referire la acest incident și a subliniat că „nivelul concentrării proprietății asupra mass-mediei a ajuns unul critic” datorită preluării acesteia de către Babiš și alți oligarhi. Astfel, în mod nesurprinzător, Cehia a coborât 11 locuri în Index, în comparație cu anul 2017, ajungând pe locul 34.
La fel ca Ungaria și Polonia?
Cu toate acestea, în ciuda acaparării puterii de către Babiš, există încă speranță pentru că putem găsi motive pentru a crede că retorica sa populistă nu va rezona cu alegătorii cehi la fel de bine cum a făcut-o cu cei unguri și cu cei polonezi. Aceasta pentru că există diferențe culturale semnificative între Republica Cehă și alte țări din Europa de Est acaparate în prezent de populism.
„Factorul patriotic nu este atât de important în politica cehă, iar motivul „legăturii dintre sânge și pământ" este aproape absent aici", a explicat Patočka. „În timp ce există viziuni despre „Ungaria Mare” și „Polonia Mare”, nu există un concept asemănător despre „Cehia Mare””.
Cehii au fost însă în mod evident receptivi la retorica populistă a lui Babiš și sunt interesați de discursurile acestuia legate de teroarea față de imigranți. În timp ce Comisia Europeană își canalizează atenția doar asupra Ungariei și Poloniei, un al treilea membru al Grupului Visegrad se îndreaptă și el, din ce în ce mai repede, spre autoritarism. Și, în timp ce UE se concentrează, într-o abordare ușor de înțeles, asupra guvernelor care atacă sistemele judiciare și societatea civilă, trebuie subliniat că eroziunea independenței mass-media poate fi la fel de periculoasă pentru democrație.
Rămâne încă neclar dacă Babiš va reuși să conducă țara la nivelul de autoritarism care există deja în celelalte state membre ale Grupului Visegrad. Este însă îngrijorător faptul că atât de multe lucruri făcute de acestea au trecut încă neobservate la nivel internațional. Așadar nu ar trebui să fie nimeni surprins dacă în curând Uniunea Europeană va suferi de încă o durere de cap din cauza unui alt membru de-al său din Europa Centrală.